11 definiții pentru ciocănaș (dim.; -e)

ciocănáș [At: DIONISIE, C. 176 / V: ~cnáș sm / Pl: ~e, ~i / E: ciocan + -aș] 1-2 sn (Șhp) Ciocan (1) mic. 3 sn (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc. 4 sn Bucată mică de lemn învelită în postav, care lovește coardele pianului atunci când sunt apăsate clapele acestuia. 5 sn (Atm) Ciocan (34). 6 sm (Bot; reg; lpl) Ciocănăței. 7 sm (Bot; reg) Surguci. 8 sm (Iuz) Muncitor într-o mină de sare Si: ciocănar (1). 9 sm (Reg) Gonaci la vânătoare.

CIOCĂNÁȘ2, ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2.Ciocan2 + suf. -aș.

CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.

CIOCĂNÁȘ2, ciocănașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ciocan2. – Ciocan2 + suf. -aș.

CIOCĂNÁȘ2, ciocănașe, s. n. (Popular) Ciocănel. Am un ciocănaș de piele Cu două găurele (Nasul). SBIERA, P. 320.

CIOCĂNÁȘ3, ciocănașe, s. n. (Familiar) Diminutival lui c i o c a n3. Se hrănea bine, nu-i lipsea ciocănașul de țuică la nici o masă. REBREANU, R. I 150.

ciocănáș (ciocănel, știulete mic) s. n., pl. ciocănáșe

CIOCĂNÁȘ s. ciocănel.

2) cĭocănáș n., pl. e. Cĭocănel.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciocănáși s. pl. v. SURGUCI.

Intrare: ciocănaș (dim.; -e)
ciocănaș (dim.; -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocănaș ciocănașul
plural ciocănașe ciocănașele
genitiv-dativ singular ciocănaș ciocănașului
plural ciocănașe ciocănașelor
vocativ singular
plural