12 definiții pentru ciocănaș (persoană, pasăre)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciocănáș [At: DIONISIE, C. 176 / V: ~cnáș sm / Pl: ~e, ~i / E: ciocan + -aș] 1-2 sn (Șhp) Ciocan (1) mic. 3 sn (Spc) Ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc. 4 sn Bucată mică de lemn învelită în postav, care lovește coardele pianului atunci când sunt apăsate clapele acestuia. 5 sn (Atm) Ciocan (34). 6 sm (Bot; reg; lpl) Ciocănăței. 7 sm (Bot; reg) Surguci. 8 sm (Iuz) Muncitor într-o mină de sare Si: ciocănar (1). 9 sm (Reg) Gonaci la vânătoare.

CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.

CIOCĂNÁȘ1, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul1 sarea în ocne. – Ciocan1 + suf. -aș.

CIOCĂNÁȘ1, ciocănași, s. m. 1. Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocne. Cele din urmă bătăi ale ciocănașilor căzură răzlețe în adîncime, lumina electrică începu să pîlpîie ca o aripă. SADOVEANU, O. III 205. Pe gura ocnei se cobora cu o funie pe scripete o roată în care ședea un om. Astfel era intrarea ciocănașilor în ocnă. BOLINTINEANU, O. 432. 2. (Popular) Ciocănitoare. Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14.

CIOCĂNÁȘ ~i m. înv. (diminutiv de la ciocan) Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocnă. /ciocan + suf. ~

ciocănaș m. lucrător la ocnă, care taie sarea cu ciocanul și o face drobi.

1) cĭocănáș m. Lucrător care sfărîmă sarea cu cĭocanu la ocne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciocănáș1 (persoană) s. m., pl. ciocănáși

ciocănáș (persoană) s. m., pl. ciocănáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOCĂNÁȘ s. v. bătăiaș, gonaci, gonaș, hăitaș, mânător.

ciocănaș s. v. BĂTĂIAȘ. GONACI. GONAȘ. HĂITAȘ. MÎNĂTOR.

CIOCĂNÁȘI s. pl. v. surguci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciocănáș2, ciocănáși, s.m. pl. (reg.) plantă ornamentală numită și condurul-doamnei.

Intrare: ciocănaș (persoană, pasăre)
ciocănaș1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănaș
  • ciocănașul
  • ciocănașu‑
plural
  • ciocănași
  • ciocănașii
genitiv-dativ singular
  • ciocănaș
  • ciocănașului
plural
  • ciocănași
  • ciocănașilor
vocativ singular
  • ciocănașule
  • ciocănașe
plural
  • ciocănașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciocănaș (persoană, pasăre)

  • 1. Muncitor care sparge cu ciocanul sarea în ocne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cele din urmă bătăi ale ciocănașilor căzură răzlețe în adîncime, lumina electrică începu să pîlpîie ca o aripă. SADOVEANU, O. III 205.
      surse: DLRLC
    • Pe gura ocnei se cobora cu o funie pe scripete o roată în care ședea un om. Astfel era intrarea ciocănașilor în ocnă. BOLINTINEANU, O. 432.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Ciocănașul bate mereu, se duce, se șterge din ochii mei. De abia se mai aude, departe: Cioc! Cioc! Cioc! GÎRLEANU, L. 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciocan + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98