12 definiții pentru cinsteț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinsteț1, ~eață a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 230/37 / Pl: ~i, ~e / E: cinste + -eț] (Înv) Onorabil.

cinsteț2 sm [At: DAMÉ, T. 188 / E: rs чистек] (Reg) Plantă erbacee din familia labiate cu tulpina înaltă și cleioasă și cu flori galbene punctate cu brun (Salvia glutinosa) Si: (reg) brânca-porcului, cocean-căpresc, jale-cleioasă, lăpuși-de-capră.

CINSTÉȚ, cinsteți, s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cleioasă și cu flori galbene punctate cu brun; brânca-porcului (Salvia glutinosa). – Din ucr. čystec.

CINSTÉȚ s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cleioasă și cu flori galbene punctate cu brun; brânca-porcului (Salvia glutinosa). – Din ucr. čystec.

CINSTÉȚ s. m. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina cleioasă și cu flori galbene cu puncte brune, care crește prin pădurile umbroase și umede de munte (Salvia glutinosa); brînca-porcului.

CINSTÉȚ m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cleioasă, cu frunze opuse și cu flori galbene punctate în brun. /<ucr. țystec

cinsteț m. plantă cu florile galbene ca pucioasa și cu puncte oacheșe. (Salvia glutinosa). [Lit. plantă stimată].

cinstéț m. (bg. rus. cistéc, vsl. čistĭcĭ, curățitor, fiind-că se pune în baĭe. V. precista). O plantă labiată numită și ja’eș și cocean căprăresc (salvia glutinosa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cinstéț s. m., pl. cinstéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CINSTÉȚ s. (BOT.; Salvia glutinosa) (reg.) lăpuș, lipan, meduneț, sugariu, șerlai, brânca-porcului, brusturul-caprei, cocean-căpresc, jale-cleioasă, salvie-cleioasă, urechea-porcului.

CINSTEȚ s. (BOT.; Salvia glutinosa) (reg.) lăpuș, lipan, meduneț, sugariu, șerlai, brînca-porcului, brusturul-caprei, cocean-căpresc, jale-cleioasă, salvie-cleioasă, urechea-porcului.

Intrare: cinsteț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinsteț
  • cinstețul
  • cinstețu‑
plural
  • cinsteți
  • cinsteții
genitiv-dativ singular
  • cinsteț
  • cinstețului
plural
  • cinsteți
  • cinsteților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)