4 definiții pentru cinofil (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cinofil, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr cynophile] 1 sm Amator de câini. 2-3 smf, a (Persoană) care iubește câinii.
CINOFIL, -Ă adj., s.m. și f. Amator de cîini; (cel) care iubește cîinii. [< fr. cynophile].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CINOFIL, -Ă adj., s. m. f. (cel) care iubește câinii. (< fr. cynophile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CINO- (CHINO-2) „cîine, canin”. ◊ gr. kyon, kynos „cîine” > fr. cyno-, engl. id., it. cino- > rom. cino- și chino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., specie de maimuță africană, cu capul și botul de formă alungită și cu coada lungă; ~drom (chinodrom) (v. -drom), s. n., pistă special amenajată pentru cursele de cîini; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care iubește cîinii; ~filie (v. -filie1), s. f., atașament exagerat pentru cîini; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de cinofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de cîini; ~id (v. -id), adj., cu aspect de cîine; ~logie (v. -logie1), s. f., chinologie*, canicultură*; ~pedie (v. -pedie), s. f., creștere a cîinilor de vînătoare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cinofil, cinofilisubstantiv masculin cinofilă, cinofilesubstantiv feminin cinofil, cinofilăadjectiv
- 1. Amator de câini; (cel) care iubește câinii. DN
etimologie:
- cynophile DN