CIMENTARE¹, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.

cimentare sf [At: GHICA, S. 647 / V: cem~, țem~, țim~ / Pl: ~tări / E: cimenta] 1-7 Întărire cu ciment (1, 3-8) Si: cimentat¹, cimentuire, cimentuit¹. 8 (Fig) Consolidare.

CIMENTARE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta. – V. cimenta.

CIMENTARE, cimentări, s. f. 1. Acțiunea de a cimenta (1). 2. Fig. întărire, consolidare. Sindicatele de salariați agricoli joacă un rol important în cimentarea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. REZ. HOT. I 50. Cimentarea și adîncirea colaborării între popoare exprimă conștiința crescîndă a intereselor lor comune. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

CIMENTARE, cimentări, s. f. Acțiunea de a (se) cimenta.

CIMENTARE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta].

cimentare (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări

cimentare¹ (consolidare cu ciment) s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări

cimentare s. f., g.-d. art. cimentării; pl. cimentări

cimentare, zonă de ~, (engl. = cimentation, ~ zone) → alterare.

CIMENTÁRE (< fr.) s. f. Injectare sub presiune a unei suspensii de ciment în pămînt, în materiale de construcții fisurate sau roci dezagregate ori fisurate pentru consolidarea sau impermeabilizarea acestora. ♦ Cimentarea rocilor = consolidarea rocilor prin pătrunderea unui liant în golurile și fisurile acestora, în mod natural în zăcămînt sau artificial prin injectarea unui mortar de ciment prin găuri de sondă.

CIMENTARE s. v. consolidare, întărire, strângere.

cimentare s. v. CONSOLIDARE. ÎNTĂRIRE. STRÎNGERE.