4 definiții pentru cicălire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CICĂLÍRE, cicăliri, s. f. Faptul de a cicăli; cicăleală. – V. cicăli.

CICĂLÍRE, cicăliri, s. f. Faptul de a cicăli; cicăleală. – V. cicăli.

cicălire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cicăli] 1-3 Cicăleală (1-3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cicălíre s. f., g.-d. art. cicălírii; pl. cicălíri

cicălíre s. f., g.-d. art. cicălírii; pl. cicălíri

Intrare: cicălire
cicălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cicălire
  • cicălirea
plural
  • cicăliri
  • cicălirile
genitiv-dativ singular
  • cicăliri
  • cicălirii
plural
  • cicăliri
  • cicălirilor
vocativ singular
plural

cicălire

  • 1. Faptul de a cicăli.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cicăleală

etimologie:

  • vezi cicăli
    surse: DEX '98 DEX '09