6 definiții pentru chiteală (ochire)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHITEÁLĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.

CHITEÁLĂ2 s. f. (Reg.) Ochire, țintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.

chiteálă2 sf [At: ALECSANDRI, T. 518 / Pl: ~téli / E: chiti2 + -eală] (Reg) 1 Nimerire. 2 Exactitate.

CHITEÁLĂ2 s. f. (Rar) Ochire. [Cu pușca] te-oi șoldăni dintr-o chiteală. ALECSANDRI, T. I 206.

chiteálă f., pl. elĭ. Mold. Acțiunea de a chiti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chiteálă (judecată, nimerire, găteală) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. chitélii

chiteálă (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitélii; pl. chitéli

Intrare: chiteală (ochire)
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chitea
  • chiteala
plural
genitiv-dativ singular
  • chiteli
  • chitelii
plural
vocativ singular
plural

chiteală (ochire)

etimologie:

  • Chiti + sufix -eală.
    surse: DEX '09