CHIRALÉISA interj., s. f. (Pop.) 1. Interj. Formulă liturgică grecească cu sensul „Doamne miluiește” (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă; ectenie. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat.[Pr.: -le-i-] – Din ngr. kírie eléison.

chiraleisa [At: CANTEMIR, HR. / V: ~rel~, ~lexa, ~arexa, ~aresa, ciuraleșa, ~ales / E: ngr ϰύριε έλέησον] 1 i (Mol) Formulă liturgică grecească (pentru „Doamne miluiește”) rostită de băieții (sau chiar și oamenii bătrâni) care însoțesc preotul când umblă cu botezul. 2 sf (Mar; îe) A umbla cu ~ A merge cu procesiunea, strigând chiraleisa pentru îndepărtarea vreunei nenorociri abătute asupra satului. 3 sf Litanie liturgică ortodoxă. 4 sf (Mit; pop) Duh necurat. 5 sf (Pop) Ființă fantastică.

CHIRALÉISA interj., s. f. 1. Interj. Formulă liturgică grecească (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat. – Din ngr. kírie eléison.

chiraleisa f. 1. Doamne-miluește, strigătul copiilor cari însoțesc crucea împodobită de Bobotează: la Bobotează strigam chiraleisa de clocotia satul CR.; 2. un fel de duh rău: până și turca, până și chiraleisa AL. [Gr. mod. KYRIE ELEYSON! Doamne miluește! pentru sensul 2, cf. iazmă].

chiraléĭsa f. (ngr. kýrie, eléison, Doamne, miluĭește). Est. Vorba saŭ cîntecu de Doamne, miluĭește. Un fel de duh necurat orĭ chear dracu, „la apropierea căruĭa strigĭ Doamne, miluĭește!”

chiraléxa sf vz chiraleisa

chirarésa sf vz chiraleisa

chiraréxa sf vz chiraleisa

chireléisa i, sf vz chiraleisa

chiraleisa² (pop.) (desp. -lei-) s. f., g.-d. art. chiraleisei

chiraleisa² (pop.) (-lei-) s. f., g.-d. art. chiraleisei

chiraléisa interj., s. f.

chiraléisa s. f. art. – 1. Kyrie eleison, formula liturgică a cultului ortodox păstrată în obiceiuri folclorice legate de sărbătoarea de Bobotează. – 2. Spirit rău, duh necurat. – 3. (Interj.) Iisuse! Ngr. ϰύριε ὲλέησον. Deformație populară care s-a păstrat și în anumite regiuni din Franța. Hautes Vosges kyriolé „cîntec și obicei popular de Rusalii”, și din Italia (berg. krioles); cf. și sl. kerlesĭ, ceh. krleš, v. pol. kierlesz, rus. kurolesa (Miklosich, Fremdw., 98; Șeineanu, Semasiol., 117; Berneker 502; T. Papahagi, Din folklorul romanic, 7; DAR; Vasmer 551). Din același cuvînt provine gr. provine fr. kyrielle, de unde chirielă, s. f. (înșiruire, șirag). Der. ciurlezi, s. m. pl. (Munt., obicei popular de Bobotează); ciurleza, vb. (a vizita casele în ziua de 6 ianuarie); ciurlezeală, s. f. (obicei popular legat de această sărbătoare; obiceiul este mai mult sau mai puțin general, cf. iordăni, însă acest nume se folosește numai în regiunea Dîmbovița).

chiraléxa, s.f. v. chiralesa.