CHIRALEISA interj., s. f. (Pop.) 1. Interj. Formulă liturgică grecească cu sensul „Doamne miluiește” (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă; ectenie. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat.[Pr.: -le-i-] – Din ngr. kírie eléison.

chiraleisa [At: CANTEMIR, HR. / V: ~rel~, ~lexa, ~arexa, ~aresa, ciuraleșa, ~ales / E: ngr ϰύριε έλέησον] 1 i (Mol) Formulă liturgică grecească (pentru „Doamne miluiește”) rostită de băieții (sau chiar și oamenii bătrâni) care însoțesc preotul când umblă cu botezul. 2 sf (Mar; îe) A umbla cu ~ A merge cu procesiunea, strigând chiraleisa pentru îndepărtarea vreunei nenorociri abătute asupra satului. 3 sf Litanie liturgică ortodoxă. 4 sf (Mit; pop) Duh necurat. 5 sf (Pop) Ființă fantastică.

CHIRALEISA sf. 1 ⛪ Doamne miluește! strigătul mulțimii și mai ales al copiilor, în ziua de Bobotează, cînd preotul pornește cu crucea prin sat: o mulțime de băieți, ba, pe unele locuri, chiar și oameni bătrîni...strigă ~...de clocotește satul (MAR.); cînd face preotul aghiasma și se strigă ~ toate dihăniile fug (VOR.) ¶ 2 🔱 Ființă mitică, un fel de duh necurat: toate stihiile năpădesc pe mine... pînă și ~ (ALECS.) [ngr. Κύριε ελέησον].

CHIRALEISA interj., s. f. 1. Interj. Formulă liturgică grecească (rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul). 2. S. f. Litanie liturgică ortodoxă. 3. S. f. (Reg.) Duh necurat. – Din ngr. kírie eléison.

CHIRALEISA interj. Formulă liturgică grecească, rostită de cei care însoțesc pe preot cînd umblă cu botezul. – Ngr. kyrie eleison.

CHIRALEISA interj. (se folosește ca formulă liturgică rostită de cei care însoțesc preotul la sărbătorile Bobotezei). [Sil. -lei-sa] /<ngr. kyrie eléison

chirales i vz chiraleisa

CHIRALElSA interj. Formulă liturgică grecească, rostită de cei care însoțesc pe preot cînd umblă cu botezul. La bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

chiraleisa¹ (pop.) (desp. -lei-) interj.

chiraleisa¹ (pop.) (-lei-) interj.

chiraleisa interj., s. f.

chiraleisa, (chiralesa, chiralexa, tiralexa), interj. 1. Formulă liturgică rostită de copiii care însoțesc preotul în alaiul de Bobotează. 2. Obicei din ciclul sărbătorilor de iarnă. ■ A umbla cu chiralesa = a colinda de Bobotează: „Între Anul Nou și Bobotează, preotul umblă cu crucea. (…) Cu două-trei case înaintea preotului vin copiii cu Tiralexa: Tiralexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Și-n pod și-n cămară / Și pe prispă-afară. / Noi strigăm pă sub butuci / Să ne dați vreo două nuci; / Noi strigăm pă sub podele / Să ne dați vreo două mere. După ce primesc darurile, copiii mulțumesc urând: Câți cărbuni în vatră / Atâția pețitori la fată; / Câte pene pe cocoș / Atâția copii frumoși” (Memoria, 2001: 21-23). ■ Obiceiul se desfășoară pe o arie zonală limitată, cuprinzând satele din Maram. și Țara Crișului, cu o prezență semnificativă în nordul Moldovei și mai slabă în celelalte puncte din Trans. – Din gr. Kyrie eleison „Domnul fie lăudat” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA), formulă liturgică a cultului ortodox, pe care poporul a auzit-o pe vremea când se oficia în limba greacă.

chiraleisa, (chiralesa, chiralexa, tiralexa), interj. – 1. Obicei din ciclul sărbătorilor de iarnă. Formulă liturgică rostită de copiii care însoțesc preotul la Bobotează. 2. A umbla cu chiralesa = a colinda de Bobotează: „Între Anul Nou și Bobotează, preotul umblă cu crucea. (…) Cu două trei case înaintea preotului vin copiii cu Tiralexa / Chiralesa: Tiralexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Și-n pod și-n cămară / Și pe prispă-afară. / Noi strigăm pă sub butuci / Să ne dați vreo două nuci; / Noi strigăm pă sub podele / Să ne dați vreo două mere. După ce primesc darurile, copiii mulțumesc urând: Câți cărbuni în vatră / Atâția pețitori la fată; / Câte pene pe cocoș / Atâția copii frumoși” (Memoria, 2001: 21-23). Obiceiul se desfășoară pe o arie zonală limitată, cuprinzând satele din Maramureș și Țara Crișului, cu o prezență notabilă în nordul Moldovei și difuză în celelalte puncte din Transilvania. Textele consacră o funcție agrară manifestă (Acta Musei, 2004: 121). – Din gr. Kyrie eleison „Domnul fie lăudat” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA), formulă liturgică a cultului ortodox, pe care poporul a auzit-o pe vremea când se oficia în limba greacă.