7 definiții pentru chirăit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.

chirăít sn [At: VLAHUȚĂ, D. 258 / Pl: ~uri / E: chirăi] Sunet scos de cel care chirăie.

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.

CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; țîrîit. Chirăitul greierilor. Cîrîit. (Fig.) Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... Toate... afară de iubirea la și de chirăitul tău de păsărică moțată. VLAHUȚĂ, O. A. III 155.

chirăit n. cântarea greierului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturi

chirăít s. n., pl. chirăíturi

Intrare: chirăit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chirăit
  • chirăitul
  • chirăitu‑
plural
  • chirăituri
  • chirăiturile
genitiv-dativ singular
  • chirăit
  • chirăitului
plural
  • chirăituri
  • chirăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chirăit

etimologie:

  • vezi chirăi.
    surse: DEX '09