18 definiții pentru chimval

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul; cimbal. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.

chimval sn [At: DOSOFTEI, PS. 497 / V: ~mbal / Pl: ~uri / E: vsl кумваль] (Înv; mpl) 1 Vechi instrument muzical compus din două jumătăți de glob de aramă care se loveau una cu alta Si: cimbal. 2 (Rar; imp) Clopot.

CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul, cimbal. V. talger. 2. (Rar) Clopot. – Din sl. kimvalŭ.

CHIMVAL, chimvale, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul, producînd un sunet puternic și vibrant. 2. (Arhaizant, rar) Clopot. Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147. Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8.

CHIMVAL, chimvale, s. n. 1. Instrument muzical folosit în vechime, compus din două talere de aramă care se loveau unul de altul. 2. (Arh.) Clopot. – Slav (v. sl. kimvalŭ < gr.).

CHIMVAL ~e n. muz. Vechi instrument de percuție format din două talere de aramă care se lovesc unul de altul. /<sl. kimvalu

chinvál n., pl. e (vsl. kinvalŭ, d. mgr. și ngr. kinvalon, vgr. kýmbalon. V. cimbal și țambal). Vechĭ. Talger (instrument muzical). – Fals chimval.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chimval (înv.) s. n., pl. chimvale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIMVAL s. v. cimbal, taler, talger.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chinvale (chimvale), instrument de percuție format din două discuri metalice, puțin bombate la mijoc, de unde se prinde un inel de piele pentru a putea fi ținute în momentul când se lovesc unul de altul, cu întreaga față sau numai parțial. Sunt cunoscute din antic., când au fost întrebuințate în muzica de cult ca și în muzica războinică. La romani se numeau cymbal, la greci χύμβαλον (sg.) [1 Cor. 13.1], la vechii evrei c. (I Cronici, 15.28). Sunetul produs este strident, răsunător și fără o înălțime (2) bine determinată datorită armonicelor* ce se interferează.

Intrare: chimval
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chimval
  • chimvalul
  • chimvalu‑
plural
  • chimvale
  • chimvalele
genitiv-dativ singular
  • chimval
  • chimvalului
plural
  • chimvale
  • chimvalelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimbal
  • cimbalul
  • cimbalu‑
plural
  • cimbale
  • cimbalele
genitiv-dativ singular
  • cimbal
  • cimbalului
plural
  • cimbale
  • cimbalelor
vocativ singular
plural
chimbal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chimval, chimvalesubstantiv neutru

  • 1. Vechi instrument muzical compus din două talere de aramă care erau lovite unul de altul. DEX '09 DLRLC
  • 2. rar Clopot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clopot
    • format_quote Larma de aramă a chimvalelor vestea răsăritul soarelui. CAMILAR, TEM. 147. DLRLC
    • format_quote Pe cînd dădea sunet greu și prelung, din cînd în cînd, chimvalul cel mare, monahii își purtau ici-colo rantiile mohorîte. SADOVEANU, F. J. 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.