11 definiții pentru chițibușar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chițibușár, ~ă smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: chițibuș + -ar] (Pfm) 1 Persoană care face mici șmecherii. 2 Persoană care dă importanță fleacurilor. 3 Persoană care caută nod în papură.

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. (Fam.) 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii. 2. Persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură. – Chițibuș + suf. -ar.

CHIȚIBUȘÁR, -Ă, chițibușari, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă de chițibușuri, de mărunțișuri, care umblă cu tertipuri, cu subtilități.

CHIȚIBUȘÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care dă importanță chițibușurilor. /chițibuș + suf. ~ar

chițibușar m. Mold. care se ocupă cu chițibușuri, pedant.

chițibușár m. Cîrcĭogar, acela care umblă cu chițibușurĭ: un avocat chițibușar. V. cîrcotaș, șicanator, pedant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chițibușár (fam.) s. m., pl. chițibușári

chițibușár s. m., pl. chițibușári

chițibușáră (fam.) s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre

chițibușáră s. f., g.-d. art. chițibușárei; pl. chițibușáre

Intrare: chițibușar
chițibușar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chițibușar
  • chițibușarul
  • chițibușaru‑
plural
  • chițibușari
  • chițibușarii
genitiv-dativ singular
  • chițibușar
  • chițibușarului
plural
  • chițibușari
  • chițibușarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)