10 definiții pentru chițăit chițcăit

chițăít sn [At: VLAHUȚĂ, N. 24 / V: ~țcăít / Pl: ~uri / E: chițăi] 1 Sunet ascuțit specific pe care-1 scoate șoarecele. 2 (Fig; d. obiecte) Scârțâit. 3 (Fig d. oameni) Văicăreală.

chițcăít, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~íți, ~e / E: ucr киткaти] (Reg; d. oameni) 1 Circumspect. 2 Ticăit.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăít s. n.] – V. chițăi.

CHIȚCĂÍT s. n. v. chițăit.

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a c h i ț ă i. Chițăitul șoarecilor.

CHIȚCĂÍT, chițcăituri, s. n. Chițăit. ♦ Fig. Țârâit, chirăit. Chițcăitul cristeilor.V. chițcăi.

Intrare: chițăit
chițăit
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chițăit chițăitul
plural
genitiv-dativ singular chițăit chițăitului
plural
vocativ singular
plural
chițcăit
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular chițcăit chițcăitul
plural chițcăituri chițcăiturile
genitiv-dativ singular chițcăit chițcăitului
plural chițcăituri chițcăiturilor
vocativ singular
plural