10 definiții pentru chișcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chíșcă [At: COSTINESCU / V: (reg) pehi~ / Pl: ~ște, ~ti / E: ucr кищка, vsl къщка, rs кищка, pn kiszka] (Pop; reg) 1 sf Stomac de animal domestic, mai ales de porc Si: rânză. 2 sf Caltaboș. 3 sf Intestin de porc curățat și umplut cu carne tocată, cu păsat și cu plămân tăiat mărunt amestecat cu sânge Si: sângerete. 4 av Plin. 5 sf Săculeț lung de stofa, umplut cu nisip, cu care se băteau oamenii. 6 sf Parte a jugului nedefinită mai îndeaproape.

CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.

CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Reg.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat. ♦ (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška.

CHÍȘCĂ, chiște, s. f. (Mold.) Un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului umplute cu carne tocată, cu păsat, sînge etc. Costițe de porc afumate, chiște și buft umplut... se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. ◊ (Adverbial) Plin, îndesat pînă la refuz. Buzunarul... umflat chișcă cu cei 500 de napoleoni. VLAHUȚĂ, la TDRG.

CHÍȘCĂ ~te f. pop. 1) Cârnat de casă preparat din carne tocată și crupe. 2) Tub flexibil prin care se transportă fluidele la distanțe mici. /<ucr. kyșka

chișcă f. Mold. cartaboș: podul era plin de chiște CR. [Slav. KIȘKA].

chíșcă f., pl. ște, ștĭ, și (sud) șcĭ (rut. kiška, maț, rus. kišká, pol. kiszka). Stomahu porculuĭ. Cîrnaț făcut din stomahu porculuĭ și din intestinele groase (gîlbajĭ) umplute cu pisat orĭ cu orez și carne tocată. Săculeț lung umplut cu nisip ca să bațĭ pe cineva (un hoț) fără să-ĭ rămîĭe vînătăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște

chíșcă s. f., g.-d. art. chíștei; pl. chíște


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chíșcă (chíște), s. f.1. Colon, intestinul gros al animalelor. – 2. Tobă, cîrnat. – 3. (Loc. adv.) Dens, îndesat. – Var. chioșcă. Rut. kyška „mațe”, rus. kiška, pol. kiszka „mațe, tobă” (Cihac, II, 50; Berneker 679).

Intrare: chișcă
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chișcă
  • chișca
plural
  • chiște
  • chiștele
genitiv-dativ singular
  • chiște
  • chiștei
plural
  • chiște
  • chiștelor
vocativ singular
plural