4 definiții pentru chelălăit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chelălăit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 41 / V: sche~[1] / Pl: ~iți, ~e / E: chelălăi] 1 (D. lătrături) Plângător. 2 (Fig; d. vorbire) Care seamănă cu o chelălăitură.

  1. Varianta schelălăit nu este consemnată cuvânt-titlu adjectiv în acest dicționar, ci doar sn. — Ladislau Strifler

CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.

CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat. – V. chelălăi.

CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătratul cîinilor) Plîngător. Lătrătura lor chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S.III 41. ◊ Fig. (Despre vorbire) Cunoscînd milă în ochii femeii... [mutul] repezi cîteva sunete chelălăite și neînțelese. SADOVEANU, P. M. 259.

CHELĂLĂÍT2, -Ă, chelălăiți, -te, adj. (Despre lătrat) Plângător, jalnic. – V. chelălăi.

Intrare: chelălăit (adj.)
chelălăit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitul
  • chelălăitu‑
  • chelălăi
  • chelălăita
plural
  • chelălăiți
  • chelălăiții
  • chelălăite
  • chelălăitele
genitiv-dativ singular
  • chelălăit
  • chelălăitului
  • chelălăite
  • chelălăitei
plural
  • chelălăiți
  • chelălăiților
  • chelălăite
  • chelălăitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chelălăit (adj.)

  • 1. (Despre lătrat) Tânguitor, ascuțit și repetat.
    exemple
    • Lătrătura lor chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S.III 41.
      surse: DLRLC
    • figurat (Despre vorbire) Cunoscînd milă în ochii femeii... [mutul] repezi cîteva sunete chelălăite și neînțelese. SADOVEANU, P. M. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi chelălăi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM