11 definiții pentru cetățenesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cetățenesc, ~ească a [At: DICȚ. / Pl: ~ești / E: cetățean + -esc] 1 Referitor la cetățean. 2 Specific unui cetățean. 3 Care aparține unui cetățean. 4 Care provine de la cetățean Si: burghez, civil, orășenesc.

CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.

CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.

CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291. Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260.

CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.

CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic. Datorie ~ească. /cetățean + suf. ~esc

cetățenesc a. de cetățean: drepturi cetățenești.

cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéști

cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CETĂȚENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~ești.)

CETĂȚENESC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~.)

Intrare: cetățenesc
cetățenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetățenesc
  • cetățenescul
  • cetățenescu‑
  • cetățenească
  • cetățeneasca
plural
  • cetățenești
  • cetățeneștii
  • cetățenești
  • cetățeneștile
genitiv-dativ singular
  • cetățenesc
  • cetățenescului
  • cetățenești
  • cetățeneștii
plural
  • cetățenești
  • cetățeneștilor
  • cetățenești
  • cetățeneștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cetățenesc

  • 1. De cetățean, al cetățenilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban sinonime: civic civil politicesc 4 exemple
    exemple
    • În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291.
      surse: DLRLC
    • Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686.
      surse: DLRLC
    • Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260.
      surse: DLRLC
    • Datorie cetățenească.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Cetățean + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX