9 definiții pentru cesionară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. (Jur.) Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se cedează un bun sau un drept. – Pronunțat: -si-o-.

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Fr. cessionnaire.

CESIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune. [Cf. fr. cessionnaire, it. cessionario].

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire)

CESIONÁR ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care beneficiază de o cesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. cessionnaire

*cesionár, -ă s. (d. cesiune, după lat. cessio). Care acceptă o cesiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cesionáră (-si-o-) s. f., g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre

cesionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre

Intrare: cesionară
  • silabație: ce-si-o-na-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cesiona
  • cesionara
plural
  • cesionare
  • cesionarele
genitiv-dativ singular
  • cesionare
  • cesionarei
plural
  • cesionare
  • cesionarelor
vocativ singular
  • cesiona
  • cesionaro
plural
  • cesionarelor

cesionar, -ă cesionar cesionară

  • 1. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: