5 definiții pentru cerut (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerút1 sn [At: TETRAEV. 208 / V: (înv) ~rșút1 / Pl: ~uri / E: cere] 1-14 Cerere (1-4, 10-17, 19-20). 15 Rugăminte. 16 Cerere (22). 17 Pețire. 18 Cerșire.

CERÚT s. n. Faptul de a cere (3); cerșit, cerșetorie. – V. cere.

CERÚT s. n. Faptul de a cere (3); cerșit, cerșetorie. – V. cere.

CERÚT s. n. Faptul de a cere (3); cerșit, cerșetorie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cerut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerut
  • cerutul
  • cerutu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerut
  • cerutului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerut (s.n.)

etimologie:

  • vezi cere
    surse: DEX '98 DEX '09