13 definiții pentru cerebel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerebél sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor Si: creier mic. 2-3 (Pex; șdp) Creieraș.

CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] – Din lat. cerebellum.

CEREBÉL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

CEREBÉL s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic, creieraș.

CEREBÉL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.

CEREBÉL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].

CEREBÉL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

CEREBÉL ~e n. anat. Parte a creierului situată la extremitatea din spate a cutiei craniale; creierul mic. /<lat. cerebellum

*cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerebél s. n., pl. cerebéle/cerebéluri

cerebél s.n., pl. cerebéle / cerebéluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CEREBÉL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

CEREBEL s. (ANAT.) creierul mic, (pop.) creieraș, (reg.) creieruș.

Intrare: cerebel
cerebel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebele
  • cerebelele
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebele
  • cerebelelor
vocativ singular
plural
cerebel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerebel
  • cerebelul
  • cerebelu‑
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurile
genitiv-dativ singular
  • cerebel
  • cerebelului
plural
  • cerebeluri
  • cerebelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerebel

  • 1. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: creieraș creieruș

etimologie: