8 definiții pentru cerculeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerculéț sn [At: MANOLESCU, I. 171/ Pl: ~e / E: cerc + -uleț] 1-38 (Șhp) Cerc (1-6, 1-13) (mic) Si: cercurel (1-38), cercușor (1-38), cercuț (38). 39 (Bot; reg) Cerențel (1) (Geum urbanum).

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.) Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.

CERCULÉȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.). Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cerculéț s. n., pl. cerculéțe

cerculéț s. n., pl. cerculéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cerculeț
cerculeț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerculeț
  • cerculețul
  • cerculețu‑
plural
  • cerculețe
  • cerculețele
genitiv-dativ singular
  • cerculeț
  • cerculețului
plural
  • cerculețe
  • cerculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerculeț

  • 1. Diminutiv al lui cerc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cercușor
  • 2. mai ales la plural Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cercurel

etimologie:

  • Cerc + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09