9 definiții pentru cercușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cercușor sn [At: ȘEZ. IV, 115/35 / Pl: ~oare / E: cerc + -ușor] 1-38 (Șhp) Cerculeț (1-38).

CERCUȘÓR, cercușoare, s. n. (Rar) Cerculeț (1). – Cerc + suf. -ușor.

CERCUȘÓR, cercușoare, s. n. Cerculeț (1). – Cerc + suf. -ușor.

CERCUȘÓR, cercușoare, s. n. Cerculeț. Gura gîrliciului îi prinsă pe un cercușor de lemn. ȘEZ. IV 115.

CERCUȘÓR, cercușoare, s. n. Cerculeț (1). – Din cerc + suf. -ușor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cercușór (rar) s. n., pl. cercușoáre

cercușór s. n., pl. cercușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERCUȘÓR s. v. cerculeț.

Intrare: cercușor
cercușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercușor
  • cercușorul
  • cercușoru‑
plural
  • cercușoare
  • cercușoarele
genitiv-dativ singular
  • cercușor
  • cercușorului
plural
  • cercușoare
  • cercușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cercușor

etimologie:

  • Cerc + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09