9 definiții pentru cerșit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerșit1 sn [At: ISPIRESCU, L. 364/29 / V: ~rcít1 / Pl: ~uri / E: cerși] Cerere de pomană.

CERȘÍT s. n. Faptul de a cerși; cerșetorie. – V. cerși.

CERȘÍT s. n. Faptul de a cerși; cerșetorie. – V. cerși.

CERȘÍT s. n. Acțiunea de a cerși, de a cere de pomană; cerșitorie. S-a tot dus, mîncînd ce căpăta cu cerșitid. RETEGANUL, P. III 27. Într-o zi îi zise fata să-i cumpere din tîrg pînză și mătase roșie și verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cerșit, îi cumpără. ISPIRESCU, L. 364. Să nu mai poți lucra, Și-n cerșit tu vei pleca. HODOS, P. P. 128.

CERȘÍT s. n. Faptul de a cerși; cerșetorie.

CERȘÍT n. v. A CERȘI.A umbla cu ~ul a duce o viață mizeră. /v. a cerși


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERȘÍT s. cerșeală, cerșetorie, milogeală, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~ul.)

CERȘIT s. cerșeală, cerșetorie, milogeală, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)

Intrare: cerșit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșit
  • cerșitul
  • cerșitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșit
  • cerșitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerșit (s.n.)

  • 1. Faptul de a cerși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cerșetorie 3 exemple
    exemple
    • S-a tot dus, mîncînd ce căpăta cu cerșitul. RETEGANUL, P. III 27.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi îi zise fata să-i cumpere din tîrg pînză și mătase roșie și verde; baba, biet, din paralele ce adunase din cerșit, îi cumpără. ISPIRESCU, L. 364.
      surse: DLRLC
    • Să nu mai poți lucra, Și-n cerșit tu vei pleca. HODOS, P. P. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cerși
    surse: DEX '98 DEX '09