11 definiții pentru cerșetorit (s.n.) cerșitorit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cerșetorít sn [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~șit~ / Pl: ~uri / E: cerșetori] Cerșetorire.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORÍT s. n. v. cerșitorit.

CERȘETORÍT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorít s. n.] – V. cerșetori.

cerșitorít sn vz cerșetorit

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORÍT s. n. (Rar) Cerșitorie. – Variantă: cerșetorít s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CERȘETORÍT s. v. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogeală, milogit.

cerșetorit s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.

Intrare: cerșetorit (s.n.)
cerșetorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
plural
vocativ singular
plural
cerșitorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cerșetorit (s.n.) cerșitorit

etimologie:

  • vezi cerșetori
    surse: DEX '98 DEX '09