10 definiții pentru cepchen ceapcân


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cepchén sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchín / Pl: nct / E: tc çepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă.

CEPCHÉN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.

CEPCHÉN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.

CEPCHÉN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n.

CEPCHÉN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.

cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken].

cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar țărănesc.

CEÁPCÎN1 s. n. v. cepchen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cepchén (înv.) s. n., pl. cepchéne

cepchén s. n., pl. cepchéne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cepchén (cepchéne), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).

Intrare: cepchen
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cepchen
  • cepchenul
  • cepchenu‑
plural
  • cepchene
  • cepchenele
genitiv-dativ singular
  • cepchen
  • cepchenului
plural
  • cepchene
  • cepchenelor
vocativ singular
plural
ceapcân2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânul
  • ceapcânu‑
plural
  • ceapcâne
  • ceapcânele
genitiv-dativ singular
  • ceapcân
  • ceapcânului
plural
  • ceapcâne
  • ceapcânelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cepchen ceapcân

  • 1. învechit Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132.
      surse: DLRLC
    • Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: