CENTRIFUGARE, centrifugări, s. f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. – V. centrifuga.

centrifugare sf [At: MDA ms / Pl: ~gări / E: centrifuga] 1 Efectuare a unei mișcări centrifuge Si: centrifugat¹ (1). 2 Separare a constituenților unei substanțe cu centrifuga (3) Si: centrifugat¹ (2). 3 Uscare a rufelor cu centrifuga (4) Si: centrifugat¹ (3).

CENTRIFUGARE s. f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. – V. centrifuga.

CENTRIFUGARE s.f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților unui amestec eterogen. [< centrifuga, după fr. centrifugation].

CENTRIFUGARE s. f. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen. (< centrifuga)

centrifugare s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări

centrifugare s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări

centrifugare s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări