11 definiții pentru cementită
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- enciclopedice (1)
- sinonime (1)
Explicative DEX
CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite.
CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cementită sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr cémentite] 1 Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. 2 (Med) Inflamație acută provocată de cementul dentar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier care se găsește în fontă și în oțel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEMENTITĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură care se găsește în fontă și în oțel. – Fr. cémentite.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CEMENTITĂ s.f. 1. Carbură de fier, care formează unul din constituenții aliajelor fier-carbon. 2. Inflamație cronică a cementului dentar. [< fr. cémentite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CEMENTITĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
cementită s. f., g.-d. art. cementitei; pl. cementite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cementită s. f., g.-d. art. cementitei; pl. cementite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cementită s. f., pl. cementite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
CEMENTITĂ (< fr. {i}) s. f. Carbură de fier reprezentînd constituentul structural caracteristic al oțelurilor și fontelor; conține 6,67% carbon.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CEMENTITĂ s. v. carbură de fier.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cementită, cementitesubstantiv feminin
- 1. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. Inflamație cronică a cementului dentar. DN
etimologie:
- cémentite DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.