9 definiții pentru celestin
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CELESTIN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
celestin, ~ă [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr célestin] 1-2 smf, a (Călugăr) care aparține unui ordin catolic fondat în 1254.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CELESTIN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CELESTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținînd unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CELESTIN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
celestin s. m., pl. celestini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
celestin, celestinisubstantiv masculin celestină, celestinesubstantiv feminin
- 1. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- célestin DEX '09 DEX '98 DN