11 definiții pentru ceh (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceh, ~ă [At: LET. I, 89/27 / Pl: ~e și (înv) ceși / E: vsl чехоу] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază sau este originară din Cehia. 5-8 a Care aparține sau se referă la Cehia sau la populația ei. 9 sf Limbă vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave.

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau cehilor (1), privitor la Cehia ori la cehi; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

CEH2, -Ă, cehi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă. V. boem.

CEH, -Ă, cehi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Cehiei (p. ext. Cehoslovaciei) sau populației ei, privitor la Cehia (p. ext. la Cehoslovacia) sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei (p. ext. a Cehoslovaciei). – Ceh. čech.

CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)

CEH1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară din Cehia. /<ceh. țech

Cehi m. pl. Slavii din Boemia, Moravia și dintr’o parte a Ungariei în număr de peste 7 milioane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f., s. f. céhă, pl. céhe

ceh s. m., adj. m., pl. cehi; f. sg. céhă, pl. céhe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceh (céhi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși.Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh).

Intrare: ceh (s.m.)
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceh
  • cehul
  • cehu‑
plural
  • cehi
  • cehii
genitiv-dativ singular
  • ceh
  • cehului
plural
  • cehi
  • cehilor
vocativ singular
  • cehule
  • cehe
plural
  • cehilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ceh, -ă (persoană) ceh cehă

  • 1. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DLRM MDN '00
    • diferențiere Persoană făcând parte din poporul care locuiește în Republica Cehoslovacă și vorbește limba cehă.
      surse: DLRLC

etimologie: