6 definiții pentru cefar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cefár sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ceafă + -ar] 1 Parte superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2 Bucată de pânză care se prinde la ceafa de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui. 3 Curea care se prinde la ceafa.

CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.

CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.

CEFÁR ~e n. Bara de deasupra jugului, care se pune pe ceafa boilor. /ceafă + suf. ~ar

cefár n., pl. e (d. ceafă). Bucată de pînză atîrnată de chipiŭ p. a apăra ceafa de arșița soareluĭ. Cureaŭa de la ceafă la frîŭ și la mască. V. comănac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cefar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cefar
  • cefarul
  • cefaru‑
plural
  • cefare
  • cefarele
genitiv-dativ singular
  • cefar
  • cefarului
plural
  • cefare
  • cefarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)