9 definiții pentru ceanac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ceanác sn [At: COSTINESCU / V: cenác / Pl: ~uri / E: tc çanaq] (Reg) 1 Vas mare de pământ sau de lemn, smălțuit pe dinăuntru, în parte și pe dinafară, în care se ține mâncare pentru mai multe persoane. 2 Conținut al unui ceanac (2). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 Strachină în care se pun bucatele pe masă. 5 Conținut al unui ceanac (4). 6 Vasul împreună cu conținutul. 7 Vas în care se gătesc bucatele. 8 Conținut al unui ceanac (7). 9 Vasul împreună cu conținutul. 10 (Spc) Strachină mai mare, cu marginile întoarse înăuntru, pentru coacerea unor mâncăruri în țest. 11 Conținut al unui ceanac (10). 12 Strachină împreună cu conținutul. 13 Blid. 14 Conținut al unui blid (13). 15 Vasul împreună cu conținutul. 16 Castron. 17 Conținut al unui castron (1). 18 Vasul împreună cu conținutul.

CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak.

CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak.

CEANÁC, ceanace, s. n. (Regional) Strachină mare (de lut ars și smălțuit sau de lemn). Maria îi pregătea un ceanac cu lapte cu cafea. DEMETRESCU, la TDRG. – Variantă: cenác s. n.

CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Tc. çanak.

ceanac n. strachină mai mică cu interiorul smălțuit: un ceanac de lapte. [Turc. ČANAK].

ceanác și cenac n., pl. e (turc. čanak; ngr. tsanáki, alb. sîrb. čanak, ung. csanak). Sud. Strachină mare care se întrebuințează în popor în loc de castron de adus cĭorba la masă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ceanác (reg.) s. n., pl. ceanáce

ceanác s. n. (sil. cea-), pl. ceanáce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceanác (-enáce), s. n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista și în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac.

Intrare: ceanac
  • silabație: cea-
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceanac
  • ceanacul
  • ceanacu‑
plural
  • ceanace
  • ceanacele
genitiv-dativ singular
  • ceanac
  • ceanacului
plural
  • ceanace
  • ceanacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)