CAȘARE s. f. 1. Operația de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa.

cașare sf [At: DEX² / Pl: ~șări / E: cașa²] 1 Operație de aplicare, pe țesături, a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2 Cașerare.

CAȘARE s. f. 1. Operație de aplicare pe țesături a unui strat de substanțe care conferă țesăturii respective un tușeu moale, ca de piele. 2. Cașurare. – Din cașa.

CAȘARE s.f. 1. Acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea. 2. Cașerare. [După fr. cacher].

cașare s. f., g.-d. art. cașării

cașare s. f., g.-d. art. cașării

cașare s. f., g.-d. art. cașării; pl. cașări

CAȘARE s. v. cașurare.

CAȘARE s. (TEHN.) cașurare.

CAȘARE (< germ.) s. f. 1. Operație de aplicare pe țesuturi a unui strat de substanțe peliculogene pentru obținerea imitațiilor de piele (a pielii artificiale). 2. Cașurare.