14 definiții pentru cavalerie (ordin) căvălărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cavalerie2 sf [At: LET. II, 338/22 / V: ~larie, (pfm; înv) căvălărie / Pl: ~ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decorație (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituție sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălăríe (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f.

CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.

CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].

CAVALERÍE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)

CAVALÉRIE2 ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie

căvălărie sf vz cavalerie2

CĂVĂLĂRÍE s. f. v. cavalerie2.

căvălărie f. pop. decorațiune. [Rus. KAVALERIĬA].

căvălăríe f. (ngr. kavallaria, cavalerie, adică „gradu de cavaler”). Pop. Medalie, decorațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cavaleríe2 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile

cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căvălăríe s.f. (pop., înv.) decorație.

Intrare: cavalerie (ordin)
cavalerie2 (ordin) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cavalerie
  • cavaleria
plural
  • cavalerii
  • cavaleriile
genitiv-dativ singular
  • cavalerii
  • cavaleriei
plural
  • cavalerii
  • cavaleriilor
vocativ singular
plural
căvălărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căvălărie
  • căvălăria
plural
  • căvălării
  • căvălăriile
genitiv-dativ singular
  • căvălării
  • căvălăriei
plural
  • căvălării
  • căvălăriilor
vocativ singular
plural

cavalerie (ordin) căvălărie învechit

  • 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor.
    surse: DEX '09
    • diferențiere livresc Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin.
      surse: DN
      • diferențiere1. Demnitate, atitudine nobilă.
        surse: DN
  • 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504.
      surse: DLRLC
    • Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42.
      surse: DLRLC

etimologie: