11 definiții pentru catren
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CATREN, catrene, s. n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri. – Din fr. quatrain.
CATREN, catrene, s. n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri. – Din fr. quatrain.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
catren sn [At: DN2 / Pl: ~e / E: fr quatrain] 1-2 (Strofă sau) poezie de patru versuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CATREN, catrene, s. n. Strofă de patru versuri. Multe poezii ale lui Eminescu sînt alcătuite dintr-o succesiune de catrene. ▭ Mai am un vers s-adaug la cel dîntîi catren. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CATREN, catrene, s. n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. – Fr. quatrain.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CATREN s.n. Strofă (sau poezie) de patru versuri. [< fr. quatrain < quatre – patru].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CATREN s. n. strofă (poezie) de patru versuri; tetrastih. (< fr. quatrain)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CATREN ~e n. Strofă din patru versuri. /<fr. quatrain
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
catren (desp. ca-tren) s. n., pl. catrene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
catren (ca-tren) s. n., pl. catrene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
catren s. n. (sil. -tren), pl. catrene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CATREN (< fr. quatrain, derivat de la quatre, patru) Strofă alcătuită din patru versuri, avînd aceeași lungime sau lungimi diferite, Ex. Și dacă ramuri bat în geam Și se cutremur plopii, E ca în minte să te am Și-ncet să te apropii... (M. EMINESCU, Și dacă...) Cultivată în poezia Renașterii și în cea modernă catrenul apare și ca poezie cu formă fixă. El este frecvent folosit și în epigrame. Ex. UNUI POET: Găsesc că prea se-ngînfă el Cu păru-i arhiabondent. Alecsandri era mai chel, Și... parcă-avea mai mult talent! (CINCINAT PAVELESCU, Epigrame) De asemenea, sînt unele poezii lirice alcătuite dintr-un singur catren. Ex. De cînd viața mea te știe, O suferință port mereu: Frumusețea ta-i o poezie, Pe care n-am făcut-o eu. (L. BLAGA, Catren)
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: ca-tren
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
catren, catrenesubstantiv neutru
- 1. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Multe poezii ale lui Eminescu sunt alcătuite dintr-o succesiune de catrene. DLRLC
- Mai am un vers s-adaug la cel dintîi catren. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 113. DLRLC
-
etimologie:
- quatrain DEX '09 DEX '98 DN