catenă sf [At: ARISTIA, PLUT., ap. DDRF / Pl: ~ne / E: lat catena] 1 (Iuz) Lanț (din mai multe inele de metal). 2 Lanț de încrețituri ale scoarței pământești, formate cam în același timp. 3 (Șîs ~ ciclică, ~ lineară) Lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. 4 (Mat) Metodă de a aranja mărimile cunoscute și necunoscute, la calculul catenar (4).

CATENĂ, catene, s. f. 1. Șir de încrețituri ale scoarței pămîntului formate sub influența unor presiuni laterale; lanț. 2. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple. Catenă ciclică.

CATENĂ, catene, s. f. 1. Șir de încrețituri ale scoarței pămîntului, formate sub influența unei presiuni laterale. 2. Lanț de atomi legați între ei prin valențe simple sau multiple. 3. (Înv.) Lanț (la ceas, la ochelari etc.). – Lat. lit. catena „lanț”.

CATENĂ s.f. 1. Lanț de încrețituri ale scoarței pămîntești, formate cam în același timp. 2. Lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. [< lat. catena – lanț].

CATENĂ s. f. 1. lanț de încrețituri ale scoarței terestre, formate cam în aceeași perioadă de timp; sistem muntos. 2. lanț de atomi uniți între ei prin valențe simple sau multiple. (< lat. catena)

CATENĂ ~e f. 1) chim. Lanț de atomi uniți între ei prin valențe. 2) Șir de încrețituri ale scoarței pământești formate sub influența unei presiuni laterale. ~ muntoasă. /<lat. catena

*caténă f., pl. e (lat. caténa). Rar. Lanț.

catenă s. f., g.-d. art. catenei; pl. catene

catenă s. f., g.-d. art. catenei; pl. catene

catenă s. f., g.-d. art. catenei; pl. catene

CATENĂ s. v. lanț, sistem muntos.

CATENĂ s. (CHIM.) lanț. (O ~ leagă între ei atomii de același fel ai unei substanțe.)

CATENĂ s. (CHIM.) lanț. (O ~ leagă între ei atomii de același fel ai unei substante.)

catenă s. v. LANȚ. SISTEM MUNTOS.