12 definiții pentru catafalc

catafálc sn [At: VLAHUȚĂ, P. 1 / Pl: ~uri, (iuz) ~ice / E: fr catafalque, ger Katafalk] 1 Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări. 2 Efigia unei persoane defuncte.

CATAFÁLC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Din fr. catafalque, germ. Katafalk.

CATAFÁLC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Din fr. catafalque, germ. Katafalk.

CATAFÁLC catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. Pe catafalc întinsă, de flori împresurată, Stă albă și frumoasă. La cap îi ard făclii. VLAHUȚĂ, P. 1.

CATAFÁLC, catafalcuri, s. n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau, la comemorări, efigia unei persoane defuncte. – Fr. catafalque.

catafálc s. n., pl. catafálcuri

catafálc s. n., pl. catafálcuri

CATAFÁLC s.n. Postament pe care se așază sicriul unui mort sau efigia unui defunct. [< fr. catafalque, cf. it. catafalco].

CATAFÁLC s. n. postament pe care se așază sicriul unui mort până la înmormântare. (< fr. catafalque, germ. Katafalk)

CATAFÁLC ~uri n. Postament înalt pe care se așază sicriul unui mort sau urna până la înmormântare. /<fr. catafalque, germ. Katafalk

catafalc n. estradă cu decorațiune funebră (într’o biserică).

*catafálc n., pl. urĭ (fr. catafalque, d. it. catafalco. V. eșafod). O ridicătură de lemn (o masă chear) pe care se pune sicriu mortuluĭ.

Intrare: catafalc
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular catafalc catafalcul
plural catafalcuri catafalcurile
genitiv-dativ singular catafalc catafalcului
plural catafalcuri catafalcurilor
vocativ singular
plural