casieriță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: casier + -iță] Casieră.

CASIERIȚĂ, casierițe, s. f. Femeie care îndeplinește funcția de casier. – Pronunțat: -si-e-.

CASIERIȚĂ, casierițe, s. f. Casieră. [Pr.: -si-e-] – Din casier + suf. -iță.

CASIERIȚĂ s.f. Casieră. [< casier + -iță].

CASIERIȚĂ s. f. casieră. (< casier + -iță)

CASIERIȚĂ ~e f. Lucrătoare specializată în efectuarea operațiilor de casă. /casier + suf. ~iță

*casiér m. (it. cassiere, d. cassa, casă, ladă de banĭ; fr. caissier. V. casă). Persoană care ține casa de banĭ, incasează saŭ cheltuĭește baniĭ uneĭ societățĭ, prăvăliĭ ș. a. – Fem. casieriță (maĭ rar casieră), pl. e.

casieriță (desp. -si-e-) s. f., g.-d. art. casieriței; pl. casierițe

casieriță (-si-e-) s. f., g.-d. art. casieriței; pl. casierițe

casieriță s. f. (sil. -si-e-), g.-d. art. casieriței; pl. casierițe

CASIERIȚĂ s. v. casieră.

CASIERIȚĂ s. casieră.