carotidă sf [At: DA / Pl: ~de / E: fr carotide] (Atm) Fiecare dintre cele două artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte și de alta a gâtului, care transportă sângele de la inimă la cap Si: arteră cefalică.

CAROTIDĂ, carotide, s. f. Fiecare dintre cele două artere principale situate de o parte și de alta a gîtului, care duc sîngele de la inimă la cap.

CAROTIDĂ, carotide, s. f. Fiecare dintre cele două artere principale, situate de o parte și de alta a gîtului, care duc sîngele de la inimă la cap. – Fr. carotide (< gr.).

CAROTIDĂ s.f. Fiecare dintre cele două artere situate de o parte și de alta a gîtului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis].

CAROTIDĂ s. f. fiecare dintre cele două artere principale de o parte și de alta a gâtului. (< fr. carotide)

CAROTIDĂ ~e f. Fiecare dintre cele două artere principale, situate de o parte și de alta a gâtului, care duc sângele oxigenat de la inimă spre cap. [G.-D. carotidei] /<fr. carotide

carotidă f. se zice despre cele două artere cari duc sângele dela inimă la creieri.

*carotídă f., pl. e (vgr. karotis, -idos, d. kára, cap, și ûs, otós, ureche. V. parotidă). Anat. Fie-care din cele doŭă artere principale care duc sîngele de la inimă la cap trecînd pe lîngă ureche.

carotidă s. f., g.-d. art. carotidei; pl. carotide

carotidă s. f., g.-d. art. carotidei; pl. carotide

carotidă s. f., g.-d. art. carotidei; pl. carotide

CAROTIDĂ s. (ANAT.) arteră cefalică.