13 definiții pentru carotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, foarte bogat în zaharuri. 2. Probă de rocă, de formă cilindrică, extrasă din gaura de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului. 3. Corp de probă cilindric luat din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării în laborator a proprietăților fizice și mecanice ale acesteia. 4. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 5. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.

caro sf [At: DA / V: ~ot sm (pl: ~oți) / Pl: ~te / E: fr carotte] 1 Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galben-roșiatică (Daucus carota). 2 (Glg) Probă cilindrică de material luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. 3 (Spc) Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acestuia în laborator. 4 (Fig; rar) Înșelătorie. 5 (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. corectată

CARÓTĂ, carote, s. f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării proprietăților fizice și mecanice ale acesteia în laborator. 3. Fig. (Rar) Înșelătorie, șmecherie, trișare, șarlatanie. 4. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura. – Din fr. carotte.

CARÓTĂ, carote, s. f. Varietate de morcovi foarte timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, cu carnea foarte fragedă.

CARÓTĂ2 carote, s. f. Probă cilindrică luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura geologică și mineralogică a stratului. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 de zile de la turnare.

CARÓTĂ2, carote, s. f. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde, pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică de material, luată din betonul de fundație al unei șosele, după 28 zile de la turnare. – Fr. carotte.

CARÓTĂ1, carote, s. f. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, globuloase, de culoare galbenă-roșiatică. – Fr. carotte.

CARÓTĂ s.f. I. (Liv.) Morcov. ♦ Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte, de culoare galbenă-roșiatică. II. Probă cilindrică de material, luată din fundul găurii unei sonde pentru a determina structura stratului străbătut. ♦ Probă cilindrică luată din betonul de fundație al unei șosele după 28 de zile de la turnare. III. (Fig.; franțuzism) Înșelătorie, șarlatanie. IV. (Fam.) Joc răutăcios la biliard, potrivit căruia i se lasă adversarului o lovitură grea. [< fr. carotte, cf. lat. carota – morcov].

CARÓTĂ s. f. I. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte. II. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura și caracteristicile straturilor. ◊ probă luată din betonul de fundație al unei șosele pentru stabilirea proprietăților fizico-mecanice. III. (fig.) înșelătorie, șarlatanie. IV. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea. (< fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)

CARÓTĂ1 f. livr. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte de culoare galbenă-roșcată. /<fr. carotte

CARÓTĂ2 ~e f. 1) Probă de rocă extrasă prin foraj în vederea verificării proprietăților terenului. 2) Probă de material luată din betonul unei șosele, în vederea determinării proprietății fizico-mecanice a acesteia. 3) Poziție dificilă la jocul de biliard, lăsată în mod intenționat adversarului. /<fr. carotte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carótă s. f., g.-d. art. carótei; pl. caróte

carótă s. f., pl. caróte

Intrare: carotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caro
  • carota
plural
  • carote
  • carotele
genitiv-dativ singular
  • carote
  • carotei
plural
  • carote
  • carotelor
vocativ singular
plural

carotă

  • 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă-roșiatică, foarte bogat în zaharuri.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: morcov
  • 2. Probă de rocă, de formă cilindrică, extrasă din gaura de sondă pentru cercetarea caracteristicilor terenului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 3. Corp de probă cilindric luat din betonul de fundație al unei șosele, în vederea verificării în laborator a proprietăților fizice și mecanice ale acesteia.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 5. (La jocul de biliard) Poziție dificilă lăsată adversarului care urmează să execute lovitura.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: