8 definiții pentru carenată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARENÁTĂ ~e f. 1) la pl. Subclasă de păsări, având sternul prevăzut cu carenă. 2) Pasăre din această subclasă. /<fr. carinates

CARENÁT, -Ă, carenați, -te, adj., s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S. f. pl. Grup de vertebrate ce cuprinde majoritatea ordinelor existente de păsări, având ca trăsătură principală sternul foarte bine dezvoltat, prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.

carenat2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: fr caréné] 1 a În formă de carenă (1). 2 sfp Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (3).

CARENÁT, -Ă, carenați, -te, adj., s. f. 1. Adj. În formă de carenă (1), de luntre. 2. S. f. pl. Păsări care au sternul prevăzut cu o carenă (2). – Din fr. caréné.

CARENÁTE s.f.pl. Subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4) [în DN]; (la sg.) pasăre din această subclasă. [Sg. (după unele surse) carenată, (după altele) carenat. / < fr. carinates].

CARENÁTE s. f. pl. subclasă de păsări având sternul prevăzut cu carenă (4). (< fr. carinates)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carenátă s. f., g.-d. art. carenátei; pl. carenáte

carenátă s. f., pl. carenáte

Intrare: carenată
carenată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carena
  • carenata
plural
  • carenate
  • carenatele
genitiv-dativ singular
  • carenate
  • carenatei
plural
  • carenate
  • carenatelor
vocativ singular
plural

carenată

  • 1. (la) plural Grup de vertebrate ce cuprinde majoritatea ordinelor existente de păsări, având ca trăsătură principală sternul foarte bine dezvoltat, prevăzut cu o carenă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: