15 definiții pentru cardinal (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CARDINÁL, -Ă, cardinali, -e, adj., s. m. I. Adj. Principal, esențial, fundamental. ◊ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziției unui punct de pe glob. Numeral cardinal = numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc. II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții prelați care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectival; în sintagma) Roșu-cardinal = roșu-purpuriu. – Din fr. cardinal, lat. cardinalis.

cardinal, ~ă [At: LET. I, 117/40 / Pl: ~i, ~e / E: fr cardinal, lat cardinalis] 1 a Principal. 2 a Fundamental. 3 a (Blg; îs) Dinți ~ Dinții principali ai articulației dintre cele două părți ale scoicilor bivalve. 4 a (Îs) Numeral ~ Numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc. 5 (Îs) Punct ~ Fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziției unui punct pe glob. 6 sm Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă. 7 sm Persoană care poartă titlul de cardinal (6). 8 a (Îs) Roșu ~ Roșu-purpuriu. 9 sm Pasăre din familia fringilidelor, de talie mică și penaj roșu-stacojiu, care trăiește în America și Africa. 10 sm Specie de fluturi nedefinită mai îndeaproape. corectată

CARDINÁL, -Ă, cardinali, -e, adj., s. m. I. Adj. Principal, esențial, fundamental. ◊ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, care ajută la determinarea poziției unui punct de pe glob. Numeral cardinal = numeral care exprimă un număr întreg abstract sau un număr determinat de obiecte, ființe etc. II. S. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectival; în sintagma) Roșu cardinal = roșu purpuriu. – Din fr. cardinal, lat. cardinalis.

CARDINÁL1, cardinali, s. m. Rang în ierarhia bisericii catolice purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și care, la moartea pontificelui, aleg din mijlocul lor pe noul papă. ◊ (Adjectival, numai în expr.) Roșu-cardinul = roșu-purpuriu.

CARDINÁL1, cardinali, s. m. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții demnitari care alcătuiesc consiliul papei și care aleg noul papă; persoană care poartă acest titlu. ♦ (Adjectival, în expr.) Roșu cardinal = roșu-purpuriu. – Fr. cardinal (lat. lit. cardinalis).

CARDINÁL s.m. Înalt prelat care face parte din colegiul care alege pe papă; principe al bisericii catolice. ♦ (adj.) Roșu cardinal = roșu-purpuriu. [< fr. cardinal].

CARDINÁL1 s. m. I. prelat care ocupă cea mai înaltă funcție în ierarhia bisericii catolice, după papă. ◊ (adj.) roșu-~ = roșu-purpuriu. II. mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben. (< fr. cardinal)

CARDINÁL2 ~i m. 1) Titlu în ierarhia bisericii catolice care urmează imediat după papă. 2) Persoană care are acest titlu. /<lat. cardinalis, fr. cardinal

CARDINÁL3 n. 1) Soi de viță de vie, cultivată pentru struguri de masă. 2) Struguri din acest soi de viță de vie. /<lat. cardinalis, fr. cardinal

cardinal m. 1. fiecare din cei 70 prelați cari compun colegiul sacrii sau consiliul pontifical și cari votează alegerea papilor; 2. pasăre din America de N. cu frumoase pene roșii. ║ n. eșarpă de culoare roșie (la judecători): manta cu cardinal pe umărul stâng.

*cardinál, -ă adj. (lat. cardinalis, d. cárdo, cárdinis, țîțînă, balama). Principal, de frunte. Virtuțĭ cardinale, justiția, prudența, temperanța și forța. Puncte cardinale, nordu, vestu, sudu și estu. Număr și numeral cardinal, care arată numaĭ raportu cantitațiĭ față de unitate, ca unu, doĭ, treĭ ș. a. S. m. Prelat care face parte din colegiu papal, compus din 70 de membri. Un fel de pasăre roșie din America de Nord.

Mazarin (Cardinalul) m. ministrul lui Ludovic XIII și Ludovic XIV, termină răsboiul de 30 de ani prin tractatul din Vestfalia (1648), se luptă în contra Frondei si semnă tractatul din Pirinei cu Spaniolii (1659).

Richelieu (Cardinalul) m. (cit. Rișelio), om de Stat francez, ministru al lui Ludovic XIII timp de 20 de ani; înăuntru el se sili a supune pe protestanți și pe nobili, iară în afară urmări slăbirea Casei de Austria; el e totdeodată fundatorul Academiei franceze (1585-1642).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cardinal (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cardinal
  • cardinalul
  • cardinalu‑
plural
  • cardinali
  • cardinalii
genitiv-dativ singular
  • cardinal
  • cardinalului
plural
  • cardinali
  • cardinalilor
vocativ singular
  • cardinalule
  • cardinale
plural
  • cardinalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cardinal (s.m.)

  • 1. Titlu din ierarhia bisericii catolice, purtat de înalții prelați care alcătuiesc consiliul papei și dintre care se alege noul papă; persoană care poartă acest titlu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Mică pasăre cântătoare din America, cu penajul de un roșu-aprins, cu negru în jurul ciocului galben.
    surse: MDN '00
  • 3. (numai) singular Soi de viță-de-vie, cultivată pentru struguri de masă.
    surse: NODEX
    • 3.1. Struguri din acest soi de viță de vie.
      surse: NODEX

etimologie: