12 definiții pentru caravanserai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caravanserai sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr caravansérail] (Mai ales în lumea arabă) Han mare la care poposesc caravanele (1).

CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare unde poposesc caravanele. – Din fr. caravansérail.

CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele. – Din fr. caravansérail.

CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele.

CARAVANSERÁI, caravanseraiuri, s. n. (În Orient) Han mare la care poposesc caravanele. – Fr. caravansérail.

CARAVANSERÁI s.n. (În Orient) Han mare pentru popasul caravanelor. [Pl. -iuri. / < fr. caravansérail, cf. pers. karwanserai – casă pentru caravane].

CARAVANSERÁI s. n. (în Orient) han pentru popasul caravanelor (1. (< fr. caravansérail)

CARAVANSERÁI ~iuri n. (la popoarele orientale) Han mare unde fac popas caravanele. /<fr. caravansérail

*caravanseráĭ n., pl. urĭ (fr. caravansérail, de aceașĭ orig. cu carvasara). Mare han p. caravane în Asia și Africa.

caravanseraiu n. han mare pentru caravane.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caravanserái s. n., pl. caravanseráiuri

caravanserái s. n., pl. caravanseráiuri

Intrare: caravanserai
caravanserai substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caravanserai
  • caravanseraiul
  • caravanseraiu‑
plural
  • caravanseraiuri
  • caravanseraiurile
genitiv-dativ singular
  • caravanserai
  • caravanseraiului
plural
  • caravanseraiuri
  • caravanseraiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caravanserai

  • 1. (În Orient) Han mare unde poposesc caravanele.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: