CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul în aur al aliajelor acestuia, exprimat prin numărul părților de aur din 24 de părți de aliaj. 2. Unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carată s. f.] – Din fr. carat.

carat sn [At: CLIMESCU, A. 259 / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: fr carat] 1 Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24 parte din masa totală. 2 Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g^[1]. 3 (Îe) (A fi de) optsprezece ~e (A fi) pur, curat. 4 Fiecare dintre cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începând cu dreptul roman. 5 Cotă de participare la o societate comercială. modificată

CARAT, carate, s. n. 1. Indice pentru conținutul relativ în aur al aliajelor acestuia, egal cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de măsură a greutății pietrelor prețioase, egală cu 0,2 grame. [Var.: carată s. f.] – Din fr. carat.

CARAT, carate, s. n. 1. Unitate de măsură întrebuințată pentru a evalua titlul aurului într-un aliaj de aur, reprezentînd a 24-a parte din masa totală. Ceas de aur de 18 carate. 2. Unitate de greutate pentru diamante și alte pietre prețioase avînd circa 200-206 mg. Briliant de 2 carate.

CARAT, carate, s. n. 1. Unitate de măsură întrebuințată pentru a evalua aurul dintr-un aliaj de aur, egală cu a 24-a parte din masa totală. 2. Unitate de greutate pentru pietre prețioase, egală cu 200-206 miligrame. – Fr. carat.

CARAT s.n. 1. Unitate de măsură a proporției de aur în aliaje, egală cu a 24-a parte din masa totală a aliajului. 2. Unitate de greutate pentru pietrele prețioase, egală cu 0,2053 g. 3. Fiecare din cele 24 de cote în care era divizată proprietatea unei nave, începînd cu dreptul roman. ♦ Cotă de participare la o societate comercială. [Pl. -te. / < fr. carat, it. carato, cf. ar. qîrît – a douăzeci și patra parte].

CARAT s. n. 1. indice al proporției de aur în aliaje, a 24-a parte din masa totală. 2. unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. 3. (fig.) grad, intensitate. (< fr. carat, lat. carratus)

CARAT ~e n. 1) Cantitate de aur curat conținută într-un aliaj egală cu a 24-a parte din masa totală. Aur de 18 ~e. 2) Unitate de măsură pentru masa pietrelor prețioase, egală cu 0,2 g. /<fr. carat

carat n. 1. partea aurului pur cântărind a 24-a parte din greutatea totală: aur cu 20 carate; 2. unitate de greutate pentru pietre scumpe, egală cu 21 centigrame: acest diamant cântărește 5 carate.

*carát n., pl. e (fr. carat, it. carato, d. ar. gĭrat, care vine d. vgr. kerátion, roșcovă, dim. d. kéras, corn. Cu sîmburiĭ de roșcovă, se cîntăreaŭ diamantele). Partea de aur pur care cîntărește a 24-a parte din greutatea totală a unuĭ aliaj: aur de 20 de carate. O mică greutate (21 de centigrame) de cîntărit diamantele: diamant de 5 carate. V. roșcovă și batcă 2.

carată sf vz carat

carat (unitate de măsură) s. n., pl. carate

carat (unitate de măsură) s. n., pl. carate

carat (unitate de măsură, cotă de participare) s. n., pl. carate

carată, carate s. f. (intl.) unitate de măsură (lună, an) pentru durata unei condamnări penale.