6 definiții pentru carabușcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carabúșcă sf [At: CADE / Pl: ~ști / E: rs коробка] (Reg) Cutioară confecționată din coajă de copac în care se păstrează tutunul.

CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f. (Reg.) Cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul. – Din rus. korobocika.

CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f. (Reg.) Cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul. – Din rus. korobocika.

CARABÚȘCĂ, carabuști, s. f. (Reg.) Cutioară confecționată din coajă de copac, în care se păstrează tutunul. – Ucr., rus korobotka.

carabúșcă f., pl. ște și ștĭ (rut. karabúška, dim. d. koróbka, coropcă, cutie mare). Buc. Cutie de coajă de mesteacăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

carabúșcă (reg.) s. f., g.-d. art. carabúștii; pl. carabúști

carabúșcă s. f., g.-d. art. carabúștii; pl. carabúști

Intrare: carabușcă
carabușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabușcă
  • carabușca
plural
  • carabuști
  • carabuștile
genitiv-dativ singular
  • carabuști
  • carabuștii
plural
  • carabuști
  • carabuștilor
vocativ singular
plural
carabușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carabușcă
  • carabușca
plural
  • carabuște
  • carabuștele
genitiv-dativ singular
  • carabuște
  • carabuștei
plural
  • carabuște
  • carabuștelor
vocativ singular
plural