8 definiții pentru capotare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAPOTÁRE s. f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei. – V. capota.

CAPOTÁRE s. f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei. – V. capota.

capotare sf [At: DEX2 / Pl: ~tări / E: capota] 1 Răsturnare a unui vehicul care se dă peste cap prin ridicarea părții din spate. 2 Prăbușire a unui avion cu botul în pământ. 3 (Fig) Cedare.

CAPOTÁRE s.f. Acțiunea de a capota și rezultatul ei; capotaj. [< capota].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capotáre s. f., g.-d. art. capotắrii

capotáre s. f., g.-d. art. capotării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPOTÁRE s. (rar) capotaj. (~ a unui vehicul.)

CAPOTARE s. (rar) capotaj. (~ a unui vehicul.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CAPOTARE accident aviatic care constă în izbirea botului aeronavei de sol la aterizare sau răsturnarea acesteia.

Intrare: capotare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capotare
  • capotarea
plural
  • capotări
  • capotările
genitiv-dativ singular
  • capotări
  • capotării
plural
  • capotări
  • capotărilor
vocativ singular
plural

capotare

  • 1. Acțiunea de a capota și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: capotaj

etimologie:

  • vezi capota
    surse: DEX '09 DEX '98 DN