19 definiții pentru capitală capitalie capital


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

capita sf [At: DRĂGHICI, R. 29/24 / V: (înv) ~al2 sn, ~lie / Pl: ~le / E: fr capitale] 1 Oraș de reședință, în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2 Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. corectată

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Din fr. capitale.

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Din fr. capitale.

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut și) oraș în care își aveau reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. Pășești ca-n clipa de asalt Pe soclul alb de marmori grele, Te văd mereu veghind, înalt, în capitala țării mele. DRAGOMIR, S. 46. Se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatîrul fiului și nepoțelului lor. CARAGIALE, O. II 159. – Variantă: (învechit) capitálie (KOGĂLNICEANU, S. 10, RUSSO, S. 17) s. f.

CAPITÁLĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut) oraș în care își au reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitálie s. f.] – Fr. [ville] capitale.

CAPITÁLĂ s.f. 1. Oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].

CAPITÁLĂ s. f. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. (< fr. capitale)

CAPITÁLĂ ~e f. Oraș principal, unde își au reședința organele supreme ale puterii de stat. [G.-D. capitalei] /<fr. capitale

capitală f. oraș principal, reședința guvernului unei țări.

capital2 sn vz capitală

capitálie sf vz capitală

CAPITÁLIE s. f. v. capitală.

CAPITÁLIE s. f. v. capitală.

CAPITÁLIE s. f. v. capitală.

CAPITÁLIE s. f. v. capitală.

CAPITÁLIE s.f. v. capitală.

oráș-capitálă s. n. Oraș cu funcție de capitală a unei țări ◊ „Ne-a prezentat fotografiile «din copilărie» ale orașului-capitală la rubrica «Bucureștiul necunoscut».” R.lit. 20 III 75 p. 16. ◊ „Nici unul din aceste locuri nu mai poate răspunde astăzi, cu demnitate, noului profil al orașului-capitală. Sc. 27 IV 77 p. 1 (din oraș + capitală)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

capitálă (oraș) s. f., g.-d. art. capitálei; pl. capitále

capitálă s. f., g.-d. art. capitálei; pl. capitále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAPITÁLĂ s. 1. (înv.) mitropolie, scaun, taht, (rusism înv.) stoliță. (~ unei țări.) 2. reședință. (~ de județ.)

CAPITÁLĂ s. v. majusculă.

CAPITA s. (TIPOGR.) majusculă, verzală, literă mare. (Un titlu tipărit cu ~.)

CAPITA s. (înv.) mitropolie, scaun, tahl, (rusism înv.) stoliță. (~ unei țări.)

Intrare: capitală
capitală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capita
  • capitala
plural
  • capitale
  • capitalele
genitiv-dativ singular
  • capitale
  • capitalei
plural
  • capitale
  • capitalelor
vocativ singular
plural
capitalie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capitalie
  • capitalia
plural
  • capitalii
  • capitaliile
genitiv-dativ singular
  • capitalii
  • capitaliei
plural
  • capitalii
  • capitaliilor
vocativ singular
plural
capital2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • capital
  • capitalul
  • capitalu‑
plural
  • capitaluri
  • capitalurile
genitiv-dativ singular
  • capital
  • capitalului
plural
  • capitaluri
  • capitalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

capitală capitalie capital

  • 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Pășești ca-n clipa de asalt Pe soclul alb de marmori grele, Te văd mereu veghind, înalt, în capitala țării mele. DRAGOMIR, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatîrul fiului și nepoțelului lor. CARAGIALE, O. II 159.
      surse: DLRLC
  • 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Literă (de tipar) mare.
    surse: DN sinonime: majusculă

etimologie: