CANONADĂ, canonade, s. f. Tragere a unui mare număr de proiectile cu multe guri de foc de artilerie într-un timp relativ scurt. – Din fr. canonnade.

canonadă sf [At: BOGZA, C. O. 60 / Pl: ~de / E: fr canonnade] Tragerea unui mare număr de proiectile, cu mai multe guri de foc de artilerie.

*CANONADĂ (pl. -ade) sf. Descărcarea mai multor tunuri dintr’odată sau unul după altul în mod neîntrerupt: la orele cînd bombardarea și canonada se odihnea de o parte și de alta I. -GH. [fr.].

CANONADĂ, canonade, s. f. Tragere a unui mare număr de proiectile, cu mai multe guri de foc de artilerie. – Din fr. Canonnade.

CANONADĂ, canonade, s. f. Tragere prelungită de artilerie, executată simultan cu mai multe tunuri; bombardament de artilerie. Cînd zăriră... rachete verzi în văzduhul răsăritului... canonada porni iar c-o huruire neîntreruptă. SADOVEANU, M. C. 102. ◊ Fig. Se aude pînă departe cum oamenii sfărîmă munții, cu ajutorul Oltului și al dinamitei, în carierele de piatră de la Bicsad... Cînd uluitoarea canonadă încetează, oamenii care stătuseră ascunși în tranșee se reped spre locurile dezastrului. BOGZA, C. O. 180.

CANONADĂ, canonade, s. f. Bombardament de artilerie. – Fr. canonnade.

CANONADĂ s.f. Tragere de artilerie executată cu mai multe tunuri deodată. [< fr. cannonade].

CANONADĂ s. f. salvă de tunuri de artilerie. (< fr. canonnade)

CANONADĂ ~e f. Bombardament de artilerie, de scurtă durată, executat de mai multe tunuri. /<fr. canonnade

canonadă f. descărcare de mai multe tunuri în acelaș timp sau unul după altul.

*canonádă f., pl. e (fr. canonnade, d. it. cannonata). Descărcarea maĭ multor tunurĭ în acelașĭ timp (salvă) saŭ și unele după altele, bombardare.

canonadă s. f., g.-d. art. canonadei; pl. canonade

canonadă s. f., g.-d. art. canonadei; pl. canonade

canonadă s. f., g.-d. art. canonadei; pl. canonade

CANONADĂ s. (MIL.) (înv.) pușcărire, tunărire. (O ~ de artilerie.)

CANONADĂ s. (MIL.) (înv.) pușcărire, tunărire. (O ~ de artilerie.)