15 definiții pentru caniculă

canicúlă sf [At: DA ms / Pl: ~le / E: fr canicule, lat canicula] 1 Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2 Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară Si: arșiță, dogoare, zăduf, zăpușeală.

CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. 2. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). – Din fr. canicule, lat. canicula.

CANÍCULĂ, canicule, s. f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară; arșiță, zăpușeală, năduf. – Din fr. canicule, lat. canicula.

CANÍCULĂ, canicule,s. f. Căldură dogoritoare (în lunile iulie și august); arșiță.

CANÍCULĂ, canicule, s. f. Căldură dogoritoare; arșiță. – Fr. canicule (lat. lit. canicula).

canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule

canículă s. f., g.-d. art. canículei; pl. canícule

CANÍCULĂ s. (MET.) arșiță, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

CANÍCULĂ s.f. 1. Perioadă în care steaua Sirius răsare și apune odată cu Soarele (22 iulie – 23 august). 2. Căldură dogoritoare; zăpușeală. [< fr. canicule, cf. Canicula – nume al stelei Sirius din constelația Câinelui].

CANÍCULĂ s. f. 1. perioadă (22 iulie-23 august) în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu Soarele. 2. căldură dogoritoare; zăpușeală în zilele de vară. (< fr. canicule, lat. canicula)

CANÍCULĂ ~e f. 1) Perioadă ce corespunde intervalului de timp de la 22 iulie și până la 23 august, caracterizată prin temperaturi înalte. 2) Căldură mare și dogoritoare specifică zilelor de vară; arșiță. [G.-D. caniculei] /<fr. canicule, lat. canicula

caniculă f. 1. nume dat stelei Siriu din constelațiunea Câinelui; 2. epoca anului când această stea răsare și apune odată cu soarele; 3. timpul celor mai mari călduri.

*canículă f. (lat. canicula, cățea, d. canis, cîne, cățea). Astr. Numele constelațiuniĭ Cîneluĭ Mare. Epoca cînd ĭa răsare și apune odată cu soarele și cînd e foarte cald (22 Ĭuliŭ – 22 Aŭg.). Fig. Arșiță: ce caniculă!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CANÍCULĂ s. arșiță, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsúră, vípie, (reg.) buhoáre, cócăt, crắpăt, năplăiálă, pî́clă, prepắt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. și Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeálă, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptór, jar. (~ zilelor de vară.)

CANICULĂ (< fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5°C (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila).

Intrare: caniculă
caniculă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular caniculă canicula
plural canicule caniculele
genitiv-dativ singular canicule caniculei
plural canicule caniculelor
vocativ singular
plural