13 definiții pentru canavață / canavăț canavăț (2) cănăvăț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canavață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 249/12 / V: (înv) ~vaț sn, ~văț sn, ~veț sn, ~veță, ~viță, ~nevaț sn, ~neváță, cănăvăț sn, cânăvăț sn, chenefaș / Pl: ~țe, ~vețe / E: ngr ϰανναβάτσον, bg канавака] Pânză groasă (de cânepă).

CANAVÁȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvắț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.

CANAVÁȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.

CANAVÁȚĂ s. f. v. cănăvăț.

CANAVÁȚĂ s. f. v. cănăvăț.

canavắț sn vz canavață

cănăvắț sn vz canavață

CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.

CĂNĂVẮȚ s. n. v. canavață.

CĂNĂVẮȚ, cănăvețe, s. n. (Învechit) Un fel de pînză rară, de obicei de mătase, din care se făceau în trecut anterie. Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. – Variantă: canaváță (CREANGĂ, P. 148) s. f.

CĂNĂVẮȚ, cănăvețe, s. n. (Înv.) Un fel de pânză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [Var.:canaváță s. f.] – Ngr. kannavatson.

canavăț (canavață) n. și f. materie vărgată de lână: un colan de canavăț roșu FIL. antereu de canavață CR. [Gr. mod. KANNÁVATSON (din it. canavaccio)].

canavắț n., pl. urĭ, și canavață f., pl. e (ngr. kannavátson. V. canava). Vechĭ Un fel de pînză groasă colorată din care se făceaŭ anterie, colane ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canaváță/canavắț s. f. / s. n. (pânză groasă) (înv.)

canaváță s. f. /canavăț s. n. (pânză groasă)

Intrare: canavață / canavăț
canavață1 (pl. -ețe) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavață
  • canavața
plural
  • canavețe
  • canavețele
genitiv-dativ singular
  • canavețe
  • canaveței
plural
  • canavețe
  • canavețelor
vocativ singular
plural
canavață2 (pl. -ațe) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavață
  • canavața
plural
  • canavațe
  • canavațele
genitiv-dativ singular
  • canavațe
  • canavaței
plural
  • canavațe
  • canavațelor
vocativ singular
plural
canavăț2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavăț
  • canavățul
  • canavățu‑
plural
  • canavățuri
  • canavățurile
genitiv-dativ singular
  • canavăț
  • canavățului
plural
  • canavățuri
  • canavățurilor
vocativ singular
plural
canavăț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canavăț
  • canavățul
  • canavățu‑
plural
  • canavețe
  • canavețele
genitiv-dativ singular
  • canavăț
  • canavățului
plural
  • canavețe
  • canavețelor
vocativ singular
plural
cănăvăț substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cănăvăț
  • cănăvățul
  • cănăvățu‑
plural
  • cănăvețe
  • cănăvețele
genitiv-dativ singular
  • cănăvăț
  • cănăvățului
plural
  • cănăvețe
  • cănăvețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canavață / canavăț canavăț (2) cănăvăț

  • 1. învechit Pânză groasă (de cânepă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134.
      surse: DLRLC

etimologie: