8 definiții pentru camatnic
Explicative DEX
camatnic sm [At: PSALT. (1651) 172 / V: căm~ / Pl: ~ici / E: camătă + -nic] (Înv) Cămătar.
‡CAMATNIC sm. ⚚ Cămătar [vsl. kamatŭnikŭ].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
camátnic, V. cămătar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cămatnic sm vz camatnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cămătar sm [At: MACEDONSKI, O. II, 19 / Pl: ~i / E: camătă + -ar] Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete Si: banchez, camatnic, cămătarnic, cămătaș, uzurar, zaraf.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cămătár m. (d. camătă; sîrb. kamatar, rentier). Defav. Uzurar, cel ce dă banĭ cu camătă. – Vechĭ cămatnic și camátnic (vsl. kamatĭnikŭ). V. bancher.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
CAMATNIC s. v. cămătar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
camatnic s. v. CĂMĂTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: camatnic
camatnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)