CALVIȚIE, calviții, s. f. (Livr.) Chelie (1), pleșuvie – Din fr. calvitie, lat. calvities.

calviție sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr calvities] Chelie.

CALVIȚIE s. f. (Livr.) Chelie (1), pleșuvie – Din fr. calvitie, lat. calvities.

CALVIȚIE s. f. Căderea părului de pe cap, pleșuvie.

CALVIȚIE s. f. (Livr.) Chelie (1). – Fr. calvitie (lat. lit. calvities).

CALVIȚIE s.f. Cădere a părului; chelire, pleșuvie. [Gen. -iei. / cf. fr. calvitie, lat. calvities].

CALVIȚIE s. f. cădere a părului; chelire, pleșuvie. (< fr. calvitie, lat. calvities)

CALVIȚIE f. Cădere definitivă a părului de pe cap, provocată de diferite boli; pleșuvie; chelie. [Art. calviția; G.-D. calviției; Sil. -ți-e] /<fr. calvitie, lat. calvities

calviție (livr.) s. f., art. calviția, g.-d. calviții, art. calviției; pl. caliviții, art. calvițiile (desp. -ți-i-)

calviție (livr.) s. f., art. calviția, g.-d. calviții, art. calviției; pl. calviții, art. calvițiile

calviție s. f., art. calviția, g.-d. calviții, art. calviției

CALVIȚIE s. v. chelie.

CALVIȚIE s. (MED.) chelie, pleșuvie, (înv. și reg.) pleașă, (reg.) chelbe, pleșcă, pleșuveală.